Apariția Legii 153/2017 a fost prezentată de către reprezentanții Guvernului – și în special de către Ministrul Muncii – ca pe un mare triumf al actualei guvernării. Din perspectiva lor, sistemul de sănătate este sectorul cu cele mai mari beneficii, regina bugetarilor…
Și cu toate acestea, sindicatul SANITAS vine și solicită insistent modificarea acestei legi. De ce, pentru că, dincolo de cuvintele frumoase, Legea 153/2017 nu schimbă NIMIC!
Federația SANITAS vă dezvăluie cum se aplică, în practică, prevederile legii și de ce am ales să protestăm acum, până nu e prea târziu. Pentru azi, dezvoltăm prima revendicare:
1. Cerem Guvernanților modificarea de urgență a prevederilor Legii 153/2017 care impun limitarea la 30% a procentului de acordare a sporurilor. Această limitare produce efecte dezastruoase ce conduc la scăderea drastică a veniturilor incepând cu 1 ianuarie 2018.
In mod concret, prevederile art. 25 din Legea 153/2017 sunt aplicabile tuturor sectoarelor de activitate, așa cum se stipuleaza în pc.(1) al acestui articol:
”(1) Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz. ”
Pentru sectorul sanitar și cel al apărării se instituie excepția închiderii pe totalul de 30% la nivelul ordonatorului principal de credite. Însă pc. (3) instituie constrângeri suplimentare strict sistemului de sănătate și asistență socială, pentru care salarizarea este reglementată în Anexa II. a Legii.
Dacă până în prezent, prin Legea 284/2010, se puteau acorda derogări sectoriale pentru exceptarea de la încadrarea în plafonul de 30% a diferitelor sectoare problematice, cum e cazul sistemului sanitar, în ințelesul pc.(3), începând cu 1 ianuarie, acestui sector i se impun limitări suplimentare și discriminatorii față de celelalte sectoare publice, asa cum vom arăta in cele ce urmează.
”(3) Începând cu anul 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ și drepturile prevăzute la anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1) și art. 3 alin. (2) și (3).”
În mod concret, cele două articole reglementează plata dublă pentru ”Munca prestată de personalul din unitățile sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială, în vederea asigurării continuității activității, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează si respectiv Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului de lucru de la funcția de bază. ”
Amintim aici faptul că, dintre toate sectoarele publice, doar sectorul de sănătate și asistență socială este nevoit să asigure continuitatea actului medical, dat fiind caracterul continuu și specificitatea acestor unități.
Din totalul de 30% prevăzut la art. 25, mai bine de jumătate reprezintă plata orelor pentru asigurarea continuității. În aceste condiții, ceea ce mai ramâne până la acoperirea plafonului legal îl reprezintă suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță. Conform previziunilor Ministerului Sănătății, rămâne doar o marjă de 1% pentru acordarea sporurilor pentru condițiile grele, vătămătoare, nocive, etc. – denumite generic condiții specifice de muncă. ADICĂ NU MAI RĂMÂNE APROAPE NIMIC!
Fără o corecție a acestor prevederi legale, este inutilă elaborarea regulamentului de sporuri pentru familia ocupațională Sănătate – Asistență socială.
A doua mare solicitare de modificare a Legii este revizuirea ierarhiei grilelor de salarizare în cadrul familiei ocupaţionale „Sănătate şi Asistenţă socială”.
Așa cum am arătat în toate documentele înaintate autorităților la momentul elaborării Legii salarizării unitare, grilele de salarizare din anexa II, referitoare la sistemul sanitar nu reflectă rolul, importanța și complexitatea muncii și nici nivelul de pregătire specifice diferitelor categorii profesionale.
Dacă facem, spre exemplu, o comparație între grila de salarizare a medicului și cea a farmacistului, vom vedea că salarizarea farmacistului se apropie mai mult de cea a infirmierei decât de cea a medicului, cu toate că au un traseu de formare profesională comparabil.
Același lucru o să îl constatăm dacă vom urmări nivelul de salarizare prevăzut pentru funcții precum ”biolog, chimist, kinetoterapeut etc.”
În mod similar, registratorul medical, categorie profesională care nu are studii în specialități medicale, poate depăși nivelul de salarizare prevăzut pentru asistentul medical.
Comparația este valabilă și în cazul raportului dintre asistentul medical, medic și infirmieră. În prezent, raportul salarial dintre infirmieră și asistentul medical pe de o parte, dar și cel dintre asistentul medical și infirmieră pe de altă parte, este simetric: asistentul medical se află la jumătatea ecartului dintre infirmieră și medic, aproximativ 1/1,7 în ambele sensuri.
In proiecția noii legi, raportul se distorsionează foarte mult: cel dintre asistentul medical și infirmieră va fi 1,2 la 1, în timp ce raportul dintre asistentul medical și medic va fi de 1 la 3.
Și ambulanțierul va dispune de o salarizare mult peste nivelul maxim al asistentului medical principal.
Acestea sunt numai câteva exemple, dar cazurile sunt mult mai multe. Iata de ce SANITAS susține modificarea de urgență a Legii 153/2017 și apelează la toate formele de protest pentru acest lucru.
Dacă argumentele SANITAS ți se par corecte, SEMEAZĂ PETITIA ON-LINE PENTRU DECLANȘAREA GREVEI GENERALE!