Stresul, oboseala, volumul de muncă foarte mare ar putea fi cauzele pentru care colega nostră de la UPU Constanța a suferit accidentul vascular.
Cunoaștem faptul că Unitatea de Primiri Urgenţe (UPU) din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa este a doua cea mai solicitată din ţară, după UPU din Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca Bucureşti, pentru că aici vin și pacienți din județele limitrofe, iar în timpul sezonului estival este CEA MAI AGLOMERATĂ DIN ȚARĂ cu peste 500 pacienţi pe zi.
În UPU, un pacient este evaluat clinic şi paraclinic (analize de laborator, radiografii, ecografii, examen CT, ș.a.), beneficiază de consult de specialitate şi tratament în câteva ore, lucruri care s-ar putea face prin ambulator în câteva zile. Atât timp cât vor mai fi bolnavi care se prezintă în UPU doar pentru că nu există centre de permanență noaptea și la sfârșit de săptămână sau din alte motive care nu reprezintă urgențe, sigur că vor exista blocaje şi nemulţumiri.
Supraîncărcarea rolului apare atunci când o persoană este solicitată să efectueze mai multe activităţi într-un timp tot mai scurt. Apariţia acestui risc este semnalată mai ales în cazul spitalelor şi secţiilor, care, cu scheme de personal reduse, încearcă să facă faţă unor activităţi de îngrijire tot mai complexe.
La nivel macro, sistemul sanitar românesc se confruntă cu o acută lipsă de personal fapt ce deseori afectează calitatea actului medical, act ce riscă să cadă în mediocritate în contextul unor lipsuri majore sau să genereze adevărate tragedii cu pierderi de vieţi omeneşti.
În ultimul deceniu, în România a avut loc o reducere constantă a numărului asistenților medicali, probabil și ca urmare a intensificării fenomenul migrației forței de muncă. Comparativ cu țările Uniunii Europene, România se află mult în urma acestora ca număr de asistenți medicali raportat la numărul populației, iar tendința în țara noastră este una descrescătoare. Aceasta problematică ar trebui tratată foarte serios pentru că supraîncărcarea activității personalului există în fiecare secție și astfel de cazuri se pot repeta oricând.
Este necesar ca Ministerul Sănătății să schimbe normativele de personal, în sensul în care ele ar trebui colerate cu normativele din celelalte țări din UE unde există un număr mult mai mare de asistenți medicali raportat la numărul de pacienți. Acest normativ ar trebui centrat pe activitatea unității, iar schimbarea ar trebui făcută în urma unor studii/analize aprofundate pentru a putea avea imaginea reală a situației din teritoriu din punct de vedere al personalului mediu care asigură asistența medicală spitalicească și pe baza cărora să se stabilească nevoile reale în ceea ce privește asigurarea sănătății populației.
De asemenea, considerăm că guvernanții ar fi trebuit să ia demult măsuri de degrevare a serviciilor de urgență din unitățile sanitare prin înființarea de centre de permanență pentru asigurarea asistenței medicale în regim de continuitate. Înființarea acestor centre ar reduce foarte mult numărul de pacienți prezentați în serviciile de urgență.
B.E.X. Sanitas Constanța
