Un subiect extrem de important pentru salariați este cel al “reținerilor din salariu” deoarece mulți angajatori “își permit” să rețină salariaților diferite sume de bani, din diverse motive, fără ca acest lucru să fie în concordanță cu legea. De multe ori, salariații constată că au drepturile salariale diminuate de către angajator, sub diverse motive, în mod abuziv, discreționar și încălcând dispozițiile legale.
Reținerile din salariu sunt supuse unor dispoziții strict reglementate de legislație și anume:
În conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003 (Codul Muncii) art. 169,
– alineatul (1) „Nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege”
– alineatul (2) „Reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.”
În cazul încasării unor sume cu titlu de drepturi salariale nedatorate, în niciun caz nu se pune problema vinovăției salariatului și cu atât mai mult angajatorul nu poate decide în mod unilateral cu privire la restituirea acestor sume.
Este adevărat că art. 256 alin. 1 din Codul muncii dispune că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, însă condițiile de restituire sunt cele reglementate de art. 169 din același act normativ.
Dacă angajații nu au manifestat niciun acord cu privire la efectuarea reținerilor, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Cu privire la acest text de lege (în veche numerotare, art. 272 alin.1din Codul muncii), Curtea Constituțională a României s-a pronunțat prin DECIZIA nr. 274 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Din motivarea acestei Decizii, reiese cu claritate și fără echivoc că obligația de restituire a sumelor pretins nedatorate nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, reținându-se următoarele: “într-adevăr, textul de lege criticat nu dă o definiţie exactă a noţiunii de “sumă nedatorată” şi nici nu detaliază condiţiile în care se naşte obligaţia de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reţinutã vinovăţia acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligaţia de restituire se naşte în legătură cu desfăşurarea raporturilor de muncă. De asemenea, dispoziţiile art. 273-275 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii reglementează procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat şi angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligația de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanţa competentă să soluţioneze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispoziţiilor art. 281 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.”
Așadar, dacă recuperarea sumelor de bani plătite necuvenit nu se realizează prin acordul părților (angajator – salariați), singura modalitate legală a angajatorului pentru a dispune reținerea acestor sume din salariu este aceea de a se adresa instanței de judecată și de a obține o hotărâre judecătorească care să-l îndreptățească la efectuarea reținerilor.
Foarte important:
Angajatorul NU are dreptul legal să rețină din salariu nicio sumă de bani fără acordul părților (angajator – salariați) cu privire la efectuarea reținerilor sau fără a avea la bază un titlu executoriu sau o hotârâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Orice încălcare a acestei obligații o putem sancționa apelând la instanța judecătorească.
Împreună suntem mai puternici
B.E.X. Sanitas Constanța
